Noapte Alba
Liniste.
Ticaitul unui ceas antic imi bombardeaza timpanul iar ochii stau tinta spre un bibelou, corpul fiind aici dar mintea pe un continent mult prea indepartat. Caut solutii caut raspunsuri, se pare ca locul unde faceam experimente incepe sa se degradeze. Incerc din nou, pregatesc terenu si ustensilele, incerc sa patrund mai mult. Nimic. Constientizez intr-un final ca raspunsrile pe care le caut nu le pot gasii aici. Incerc sa ma acomodez cu aceasta idee, dar subconstientul face legea. De ce nu pot sa scap, de ce sunt urmarit de aceleasi intrebari, de ce nu pot sa le ignor. Sec. Urmat de o frectie.
Tablou.
Incercand sa imi revin si sa ies din transa ma ridic pentru a privii natura. Static. Imi fixez privirea catre un brad, de care, unul din vecinii mei facaleti si-au batat joc de el ciopartindu-l intr-un mod besmetic lasandu-i cateva ramuri. Patetic. Privesc cerul, privesc pamantul, stop, cum zapada se topise, observ cate mucuri de tigara, cate ambalaje de la JOE si CHIO Chips erau aruncate in gradina. Jenibil. Pe langa toate aceste lucruri constat cu stupoare ca pe burlanul centralei aflat in exterior (logic) o pereche de chiloti agatati fluturau in bataia aburilor pe care centrala ii elimina. Nu intru in detalii privind frima care a conceput acea lenjerie pentru e irelevant, insa eram curios sa vad cine va venii dupa ei.
Am gura uscata. Ma indrept spre o stica cu apa,constat ca e goala, fapt ce ma va purta catre chiuveta. Sorb, ascult, savurez, lichidez, punct si de la capat.
Telefonul suna, eu inca sunt la punct, telefonul vibreaza, eu ma indrept spre capat, telefonul se opreste, eu inca il caut. Apel de la munca. Imi zic in gand ” Iar a mai picat ceva.”, nu mai trece mult timp caci vine si replica: un mesaj cu urmatorul continut:” La firma in 5″. Evident ca l-am citit m-am uitat la ceas…ora 01:05, urmat de un raspuns in mintea mea: “De vis”. Ma imbrac, spal pe fata.Adio.
Aer, frig, nimeni.
Skip peste partea cu drumul…nimic iesit din tipare.
Intrat in incapere, obloanele se aburesc, deci logic nu mai vad nimic. Imi dau jos ochelarii sa constat acelasi lucru, ca nu vad nimic. Imi fac loc pe o masa unde sa imi arunc in mod civilizat si politicos geaca, cuierul fiind doar pe inventar locul destinat lui fiind gol. Sunt intampinat de doua fete palide, nu vorbesc si de vocabularul lor pentru ca ar trebuii sa cenzurez prea mult, care ma roaga sa rezolv o problema legata de un soft. Neimportant, rezolv problema, imi arunc ochii peste o foaie cu niste comenzi, imi culeg ochii din foaie ma indrept spre usa. Ti-ai gasit era prea frumos sa se termine. O voce suava masculina imi alinta urechile un un ragnet de urs turbat, eu fiind deplasat involuntar in spre directie verticala pe axa Y cu valoare pozitiva, unde axa Y face parte dintr-un plan 2D. Adica pe scurt m-am speriat. Ei bine urmeaza o serie de intrebari puse la viteza la care trebuie sa raspunzi scurt si evindent raspunsul dupa toata aceasta etapa este: “Mai ramai. Avem treaba”
Raspunsul meu este evident: ” Da la ora asta ma nene?”, urmat de un oftat.Normal “treaba” este defapt ceva care poate sa astepte insa “trebuie rezolvata” si ce poti sa faci decat sa o rezolvi si abia dupaia esti liber sa pleci. Zis si facut, termin, ma imbrac, tinesc, armez inchid…STELE.
Reintors din locul din care am plecat, incerc sa imi reiau activitatea, insa oboseala isi spune cuvantul, ma intorc pe-o parte si continuarea o voi scrie mai tarziu.
REVERIE.
