O zi “perfecta”
Gigantica
Intrat in gigantica incapere sunt intamplinat de un ghiseu mare care acopera 2 persoane. De ce spun “acopera”, pentru ca ghiseul era atat de inalt incat aveai impresia ca nu este nimeni la acel ghiseu. Cred ca baietii lucrau sub-acoperire, pentru ca privirile lor erau anormale.
Incep sa urc scarile pentru a ajunge la destinatia finala, loc pe care de altfel incep incet incet sa il detest,
si constat ca sunt schimbari majore, ceea ce ma face sa cred ca este o vizita importanta in aceasta institutie sau chiar au vrut cu adevarat sa mai schimbe si ei decorul. Evident ca din cele doua variante puse la dispozitie umpic mai sus, cea referiotare la “vizita” a fost corecta, ultima optiune fiind uitata evident.
Tonomatu vs Tolomacu
La un etaj mai sus dar in aceeasi cladire, se regasesc doua tonomaturi, care functioneaza impecabil atunci cand vine vorba de introdus fisa si selecta produsul dorit, mai ales atunci cand iti ramane fisa blocata pe drum. Si chiar daca esti norocos sa iti alegi produsul, poti fii sigur ca zahar nu vei primii si evident nici batul magic.
Trebuie sa mentionez faptul ca unul functioneaza constant iar al doi-lea este probabil la prat-time pentru ca functioneaza doar 10 min dupa ce a fost alimentat (el fiind considerat tolomac). Stau si ma gandesc, oare de ce il mai tin, pentru ca oricum nu produce nimic (tipic).
Emisfera Nordica
Ajung si in “hala” alba a mansardei unde indiferent de ora esti intampinat de cel putin 100 de persoane care rezolva problemele altor persoane (mai slab pregatite in diferite domenii) , deci pe scurt numai voci si fete palide.
Inaintez, imi fac loc printre scaunele aruncate haotic, salut, ma dezbrac, si imi fac update-ul de zi cu zi pentru a stii ce necazuri ma astepta in urmatoarele ore. Pentru ca era o zii din weekend ma fortam sa par mai interesat sau cel putin sa dau impresia ca sunt prezent dar fara nici un rezultat cheful meu era departe. Ei bine dupa ce termin de deschis toate dosalere si aplicatiile necesare, aplic numele unei renumite cantarete de muzica populara si anume Log(h) in (sper ca m-am facut inteles). Log out fiind o functie pe care o voi utiliza mai tarziu.
Raman in stand by timp de 10 min, dupa care aflu ca au cazut liniile deci ceva normal in cateva minute totul se va remedia si clientul se va enerva, asta este cat se poate de normal si ce este si mai frumos este ca eu trebuie sa il calmez si sa ii spun ca: ne cerem scuze pentru ca a trebuit sa asteptati atat de mult dar momentan nu va putem ajuta pentru ca sunt liniile cazute, mai penibil de atat nici ca se putea si evident clientul incepe sa se dezlantuiasca la telefon, ca el plateste un serviciu si nu poate beneficia de el. Ce va normal in tara noastra nu? Evident. Dupa ce clientul imi inchide telefonul, ma ridic pentru a cere informatii referitoare la solutionarea problemelor, raspunsul lor: nu stim, se lucreaza. Aiurea, dupa 5 minute cade tot, atat de bine se lucreaza.
Pauza 10 minute.
Revenim la posturi dupa timpul afisat mai sus, problema este rezolvata si sa inceapa distractia. Da de unde, mai trec 20 de minute si auzim in spate cum un pitic de la IT urla cat il tine gura: “Ba a cazut server-ul principal”, evident toate calculatoarele afiseaza mesajul: “Sorry You Have Been Disconnected”. De vis. Toata lumea in delir, baloane, confetii, uraaa a mai picat ceva. Incercam sa inteleg daca este ceva anormal cu mine sau cu ei.
Problema este remediata intr-un timp scurt si telefoanele incep sa sune si sa vezi acum distractie. Primul cient preluat de mine: “Alo, domnu’ sunte-ti in pauza de masa nu? Ca stau la telefon de 20 de minute si am facut si o partitura la melodia de pe fundal. Cum va simiti? Bine nu?” si eu ce puteam sa ii raspund clientului: “Evident, tocmai am tras si o hora cu colegi”. Da, iremediabil pentru tara noastra care cica a iesit din criza. Mizerii.
La final de program inainte de a ceda locul unui coleg, il informez despre minunata zi pe care am petrecut-o, iar el fara a fii surprins de cele relatate de mine imi raspunde: “Unde nu e/ Nici Dumnezeu nu cere”.
